„Modelul absolut rămâne Măgura prin amploare, coerenţa discursului plastic, calitatea materialului, dezvoltarea sistematică. Au lucrat aici artişti importanţi : Buculei, Bela Crişan, Apostu cu două lucrări din seria „Tată şi fii”. George Apostu este un artist extraordinar, a reuşit să decline motivul spaţial şi formal astfel încât lucrările să nu semene. Şi la Grenoble a realizat tot o replică stilizată la „Tată şi fii”, în marmură de Carrara, controlând foarte bine forma ca dezvoltare orizontală şi verticală. Am păstrat cataloagele de la Măgura, îmi amintesc că pentru documentare veneau fotografi profesionişti de la Combinatul Casa Scânteii care avea un departament de fotografie artistică.
Una dintre cele mai frumoase tabere este cea de la Galaţi. Cele mai bune lucrări aparţin lui Darie Dup şi Manuelei Şiclodi. „Omul cu umbra”, lucrarea Manuelei, este o planşă enormă care merge peste Dunăre. Fluviul a săpat sub mal şi acum platforma este chiar plonjată, aşa cum trebuie. O siluetă se ridică, o alta se iveşte culcată: umbra ei. Să nu uităm, de asemenea, obeliscul lui Apostu.
De la Brăila îmi amintesc lucrarea lui Arghira, un sculptor de land art teribil.
Şi, bineînţeles, taberele Oarba de Mureş, cu lucrări consacrate memoriei martirice şi Hamangia, foarte importantă ca discurs plastic.”